ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 

 

 

TEXTE PUBLICATE

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

Sa ne curatim simtirile!
[ revista Renasterea, nr. 4, 2001, p. 10 ]

Ar trebui sa stim din Scrierile Parintilor sau daca nu, atunci din sfintele slujbe pe care le auzim cu totii, ca Invierea lui Hristos nu este o simpla readucere la viata a unui om mort, cum a fost cazul cu fiica lui Iair, cu fiul vaduvei din Nain, sau cu Lazar, prietenul Domnului. Daca in toate aceste cazuri invierea nu a asezat trupurile lor intr-o conditie deosebita de starea lor de dinaintea mortii, ar trebui sa stim ca prin Sfanta Inviere in trupul Mantuitorului s-a petrecut o profunda prefacere – Hristos a iesit cu trupul din mormant fara sa „strice pecetile” gropii „pecetluita de cei fara de lege” si fara sa miste din loc piatra mormantului.

Prin urmare, daca ne incapatanam sa admiram si sa ne inchinam in continuare pseudo-tablourilor Invierii de inspiratie apuseana, care ni-L infatiseaza pe Hristos inviat deasupra mormantului descoperit!, asta inseamna ca suntem inca departe de invatatura Bisericii noastre, care ne spune limpede ca: Hristos, pecetluit fiind mormantul, a iesit din acesta „precum S-a nascut din Nascatoarea de Dumnezeu” (cf. Stihirile Invierii), sau in alta parte ca: „precum ai iesit din groapa pecetluita, asa ai intrat si la ucenicii Tai, prin usile incuiate, aratandu-le lor patimile trupului, pe care le-ai primit, Mantuitorule (...)”.

Apoi, nu se poate sa nu ne surprinda faptul ca aceste reprezentari, straine de dreapta credinta, ni-L arata pe Hristos inviat si singur! – „O levitatie solitara ce pare sa glorifice Invierea ca performanta ireductibila” (Sorin Dumitrescu).

Spre deosebire de ele, icoanele ortodoxe ale Invierii subliniaza urmarile Jertfei mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu si a Invierii Sale: zdrobirea puterii mortii „cu moartea pe moarte calcand”. Hristos, care aici nu mai e singur, cu „palma cea incepatoare de viata” rapeste pentru totdeauna iadului pe Adam si Eva. Toti „cei din tainitele cele mai intunecoase” se grabesc spre lumina „cu picioare sprintene, laudand Pastile cele vesnice”. Evenimentul rascoleste intreg regatul intunericului. In el diavolul zace legat in lanturi, iar fortele biruite ale iadului sunt reprezentate simbolic printr-o multime imprastiata de lanturi rupte, de chei, cuie si zavoare.

Aceasta este imaginea Invierii consacrata de traditia Bisericii noastre. Dar pentru ca majoritatea sufragiilor sa se pronunte in favoarea ei si nu a celei de inspiratie apuseana, ar trebui – cum zice imnograful – „sa ne curatim simtirile ca sa-L vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii. Si, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: Bucurati-va!”.

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro