ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 

 

 

TEXTE PUBLICATE

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

Pomenirea icoanei facatoare de minuni
a Maicii Domnului numita „Cu trei maini”

[ revista Epifania, nov.-dec. 1997, p. 13 ]

Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Si este bine stiut ca Ioan Damaschin, inca laic fiind, era un mare aparator al sfintelor icoane. Imparatul Leon al III-lea (iconoclastul), cel cu nume de leu si socoteala de sarpe, voind sa-l inlature pe Ioan, l-a invinuit cu viclesug catre calif, convingandu-l ca vrea si urmareste sa-i rastoarne stapanirea. Califul, biruit de manie, crezand invinuirea mincinoasa, a poruncit sa taie mana cea dreapta a lui Ioan. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.



Dupa aceasta intamplare, Sfantul Ioan a parasit lumea si s-a retras in Lavra Sfantului Sava din Palestina. A luat cu el si icoana Maicii Domnului Tricheirousa, care a ramas in aceasta Lavra pana ia anul 1233, cand Sf. Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare impreuna cu o alta icoana a Maicii Domnului, numita Galactotrofousa (Cea care alapteaza) dimpreuna cu toiagul Sfantului cu acelasi nume, al Cuviosului Sava Cel Sfintit.
Intorcandu-se in Serbia, Sfantul Sava a adus cu sine icoana si a daruit-o, la randul lui, ca binecuvantare, fratelui sau Stefan, regele Serbiei. De la acesta a luat-o ca mostenire parinteasca fiul si urmasul sau Uros V. Acest nou rege, din respect si evlavie fata de Panaghia Tricheirousa, obisnuia sa o puna pe un animal oriunde mergea, in toate intreprinderile sale militare.
Intr-o astfel de imprejurare, animalul cu icoana s-a indepartat de ostire si dupa o lunga calatorie, condus de Maica Domnului, a ajuns in Sf. Munte si s-a oprit tocmai la poarta manastirii sarbesti Hilandarul. Parintii au primit-o cu bucurie si au asezat-o in altarul bisericii, unde a ramas necunoscuta o bucata de vreme.
Insa odata, cand a fost vorba sa se aleaga un nou egumen si, din aceasta pricina iscandu-se neintelegeri intre parinti, Maica Domnului Tricheirousa voind sa-i impace, s-a asezat singura in strana egumenului. Parintii au dus-o iar in altar, dar icoana din nou se aseza in strana egumenului. Atunci, un pustnic cunoscut de parintii manastirii, din dumnezeiasca instiintare, a descoperit fratilor ca in felul acesta Maica Domnului voieste ca ea sa fie Egumena, pentru potolirea certurilor si pentru ocrotirea manastirii de primejdiile din afara. Pentru aceasta, in catholiconul Hilandarului cu hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica” (o ctitorie a regelui Miliutin din 1293), s-a facut loc potrivit chipului celui facator de minuni al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, langa scaunul egumenului, unde sta pana acum sub un baldachin frumos sculptat, facand multe si nespuse minuni.
Pomenirea icoanei cea numita Tricheirousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului loan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro