ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 

 

 

TEXTE PUBLICATE

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului Philermos
[ revista Epifania, nr.5, 1998 ]

Iat-o pe Eva cea noua, „stalpul de foc care calauzeste pe cei dintru intuneric”(1), „raza zilei celei de taina” (2), „pomul cel cu multa roada din care se hranesc credinciosii” (3), „copacul cel infrunzit, cu buna umbra, sub care multi se adumbresc” (4), spre care si noi alergam, arsi, mistuiti de dor.



Icoana pe care o praznuim in aceasta zi, in care Biserica noastra ii pomeneste pe Sfintii Mucenici Artemie, Duxul si Matrona, este poate cea mai frumoasa dintre icoanele in care apare zugravit doar chipul Maicii Domnului. Alegerea noastra, in cele ce urmeaza, a variantei istoriei acestei incomparabile imagini din „Les icones byzantines de la Mere de Dieu”, scrisa de Egon Sendler, am facut-o pentru a facilita accesul cititorului la un text mai putin cunoscut, dar mai bogat in marturii.
Se spune aici ca insula Rodos, ocupata in 1050 de catre venetieni, luata in 1248 de catre genovezi, a fost vanduta in 1306 Ordinului Cavalerilor Sfantului Ioan, numit mai intai Ordin al Rodosului, iar mai tarziu al Maltei. Acesti cavaleri au construit in 1306 o basilica in care a fost reasezata icoana Maicii Domnului cea plina de har, din orasul Yalysos, la piciorul muntelui Philermos. Din aceste timpuri icoana a fost cinstita ca si ocrotitoare a Ordinului. Dar acesta nu era decat inceputul unui lung drum.
Cavalerii Rodosului, asediati de catre sultanul Soliman al II-lea, au fost nevoiti sa capituleze pentru a se putea retrage cu usurinta. Astfel, in ziua de Craciun a anului 1522, Marele Maestru al Ordinului a luat icoana cu pricina, precum si pretioasele moaste ale Ordinului – bratul Sfantului Ioan Botezatorul si o particica din lemnul Cinstitei Cruci, si dupa ce s-a oprit la Candia, Mesina, Baia, Civittavechia si Viterbe, in cele din urma a pus icoana in biserica „Sf. Lorenzo” din Malta, primita drept feuda de la Charles al V-lea in 1530. Dar Malta a fost si ea asediata in 1565. Situatia parea fara iesire, caci din 9000 de cavaleri nu au ramas decat 600. Aflandu-se deci in mare primejdie, Marele Maestru se ruga neincetat inaintea icoanei. Cand o porumbita alba a aparut si a zburat timp de cateva ore prin fata acesteia, cavalerii au inteles ca acesta era un semn ce anunta retragerea turcilor. Dupa eliberarea insulei, la inceputul secolului al XVII-lea, chipul facator de minuni \i-a aflat un loc definitiv intr-o capela a Manastirii Saint-Giovanni a la Valette, unde daruri pretioase (chiar si o coroana de aur a imparatului) marturiseau cinstirea ei deosebita.
In 1798, o noua etapa a istoriei icoanei incepe: Napoleon a cucerit insula Malta si i-a alungat pe cavaleri. Ei au gasit un refugiu in Sicilia. Marele Maestru i-a adresat tarului Pavel I o cerere pentru a recupera Malta. Tarul a fost ales Mare Maestru si tot atunci s-a creat si Marele Schit al Rusiei, iar sfintele moaste si icoane au mers toate in Rusia, unde au fost pastrate in biserica Palatului de iarna. In ciuda desfiintarii Marelui Schit in 1852, icoana continua sa fie iubita si cautata de catre poporul din Saint-Petersburg. In fiecare an era dusa cu mare alai la Catedrala din Gatchina unde se savarseau slujbe timp de 10 zile. Mai apoi, cand vaduva lui Alexandru al II-lea, Maria Feodorova, s-a intors in tara ei natala, Danemarca, ea lua icoana de la Philermos cu ea. In 1928, putin inainte de moartea sa, ea a incredintat-o unui episcop rus care o ingrijise. Episcopul emigra cu tot cu icoana in Jugoslavia, iar de aici orice urma s-a pierdut. Una din copiile originalului se pastra in basilica Santa-Maria degli Angeli. Dar cand Italia a ocupat insula Rodos, in 1912, s-a inceput restaurarea vechii biserici a cavalerilor. Tot atunci, guvernul italian a cerut Uniunii Sovietice restituirea odorului de mare pret al Ordinului. Cum nu mai aveau nici ei originalul, s-a trimis o copie a icoanei, executata in anii 1799-1800 la ordinul lui Pavel I. Aceasta copie este venerata azi la Asissi, nu numai de catre inchinatorii de prin imprejurimi, ci si de catre pelerinii veniti aici din intreaga lume.

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro