ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 

 

 

TEXTE PUBLICATE

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

Invierea a inceput in iad
[ revista Renasterea, suplimentul Filocalia nr. 4, aprilie 1995, p. 2 ]

Iconografia crestina cunoaste trei reprezentari ale Invierii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos: Coborarea la iad, Femeile mirofore la mormant si imaginea lui Hristos in slava aflat deasupra mormantului.
Aceasta din urma, panorameaza pe Iisus (inviat si singur!) plutind pe jumatate gol deasupra mormantului descoperit, purtand inca giulgiul bogat drapat si in neoranduiala. In jur, in partea de jos, lipiti de mormant, paznicii osteni privesc zapaciti si infricosati miracolul invierii Celui ce cu cateva zile mai devreme il inviase pe Lazar.
Hristos in stare de levitatie binecuvanteaza cu stanga, iar cu dreapta tine triumfal flamura alba insemnata cu cruce. In partea de sus, stoluri de ingerasi bucalati glorifica „Personalitatea dotata supranatural”. Produsa si livrata in cele mai multe cazuri de occidentul crestin, „scena” descrisa, usor de recunoscut, o poti gasi si in bisericile noastre mai noi, potolind (eficient) credinta lacramoasa a pietismului modern. Cu toate ca Erminiile recomanda (in linii mari) si o astfel de reprezentare, icoanele Pogorarii la iad si ale Femeilor mirofore la mormant, consacrate de traditie, se impun in continuare ca singurele imagini autentice ale Praznicului Invierii.



In mozaicul de secol X pe care il reproducem alaturat, exigentele teologice ce „invadeaza” dintotdeauna viziunea rasariteana se lasa cu usurinta descifrate.
Spre deosebire de „foto-tapetul” apusean al Invierii (savarsita aproape demonstrativ), in care artistul afiseaza plin de emfaza „spectacolul para-normal” in culori cat mai optimiste (de preferinta: turchiz, cyclam, azuriu s.a.m.d.), zugravul ortodox se opreste asupra urmarilor Jertfei mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu si a Invierii Sale: zdrobirea puterii mortii – „cu moartea pre moarte calcand”. Hristos, pasind peste portile sfaramate ale iadului, cu un gest energic, rapeste pentru totdeauna iadului pe pierdutii Adam si Eva. „Si Domnul, intinzand mana, a facut semnul crucii asupra lui Adam si asupra tuturor sfintilor si, tinandu-l de mana, S-a ridicat din iad; si toti sfintii L-au urmat” (Evanghelia lui Nicodim).
Mozaicul de la Hosios Lukas uimeste si azi prin simplitate. Artistul bizantin trimite la originarul emotiei, al reflexivitatii, cheama la o anumita asceza enuntiativa.
Ceea ce deosebeste aceasta reprezentare de celelalte tablouri ale Invierii, este lipsa oricarui explicit fad, al penumbrelor savante sau al edulcorarilor de orice fel. Adevarul Invierii Mantuitorului este exprimat limpede, dupa cum bine se vede, ocolind orice ispita a demonstratiei.
Numai un suflet pagubos si o gandire estetica indiferenta sau incapatanata mai poate, vazand natura exceptionala a acestui mozaic, sa intoarca spatele traditiei, sa se lepede de ea si sa se pronunte in favoarea tabloului catolic.
Acestea sunt motivele pentru care am ales si reprodus aici, cu prilejul Sfintelor Pasti, aceasta neobisnuit de „simpla” reprezentare in mozaic a Pogorarii la iad, (si oricat ar parea de putin evident) unica in contextul patrimoniului bizantin.

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro