ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 

 

 

TEXTE PUBLICATE

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

Hristos – izvorul vietii
[ revista Renasterea, nr. 12, decembrie 1998, p. 5 ]

„Betleemul a deschis Edenul, veniti sa vedem; aflat-am desfatarea tainica inlauntrul pesterii; veniti sa privim cele din rai. Acolo s-a aratat radacina cea neudata, odraslind iertare; acolo s-a aflat put nesapat din care David mai inainte a dorit sa bea; acolo Fecioara nascand Pruncul, a potolit indata setea lui Adam si-a lui David. Pentru aceasta la Betleem sa mergem, unde S-a nascut Prunc tanar Dumnezeu Cel mai inainte de veci” (Mineiul lunii decembrie).

In icoana, spre deosebire de pictura religioasa, evenimentele mantuirii nu sunt intepretate in mod istoric. Istoria este aici talcuita intr-un mod aparte. Un zugrav autentic nu creeaza viziuni romantice sau iluzii privitoare la un anume timp si loc. Icoana nu stimuleaza sau provoaca emotia unor amintiri ale unor timpuri, intamplari sau civilizatii de mult trecute (Arhimandritul Vasilios Gondikakis).



Ca sa intelegi mai bine aceste lucruri, priveste imaginea pe care o reproducem pe aceasta pagina. Este vorba despre Nasterea Domnului zugravita pe peretele dinspre sud al bisericii Manastirii Moldovita, in mijlocul numeroaselor chipuri si evenimente impresurate si parca tivite cu superbi lujeri infloriti ai Arborelui lui Iesei.
Oricat de sumara, sau mai bine zis de putin descriptiva ar fi reprezentarea acestui Praznic (situatie intalnita si in fresca aleasa de noi), nelipsite din motivele vizuale ale nici unei alcatuiri iconice care il ilustreaza sunt pestera, asinul si boul, pe care nici unul dintre evanghelisti nu le mentioneaza. Matei relateaza in capitolul I visul lui Iosif si in capitolul II afirma la inceput „Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii”, si, mai apoi, ca magii au intrat „intr-o casa” spre a se inchina Pruncului (Matei 2, 11). Marcu isi incepe Evanghelia cu propovaduirea Sfantului Ioan Botezatorul si cu botezul lui Hristos, iar Luca marturiseste ca Maria si-a culcat Fiul intr-o iesle, „caci nu mai era loc de gazduire pentru ei” (Luca 2, 7). Ioan nu face nici o referire la evenimentul intruparii. Asadar, Sfintele Evanghelii nu prea au oferit elementele necesare unei elaborari picturale.
Care ar fi atunci semnificatia teologica a prezentei celor doua animale pe care iconarul se incapataneaza sa le zugraveasca in fiecare icoana a Nasterii Domnului? Si intr-o oarecare criza de spatiu, pricinuita de numeroasa asistenta care inconjoara Pruncul, iconarul tot le picteaza, chiar daca in multe cazuri acestea sunt nefiresti de mici.
Unii au spus in felul urmator: Intr-adevar, Sfintii Evanghelisti nu pomenesc in scrierile lor despre ele. Insa Iosif, pentru a putea calatori, avea nevoie de un asin; boul indica prezenta si a altor dobitoace, a caror hrana era o iesle plina cu fan. Deci logica este cea care acopera golul povestirii. Cam asa s-ar explica, potrivit acestei opinii, prezenta acestor animale in compozitia pe care o analizam. Lansarea si sustinerea unei astfel de talcuiri, simple, pare sa fie la prima vedere rezonabila. Numai ca ea nu ofera lamuriri in ceea ce priveste insistenta iconarilor de pretutindeni pentru ca locul vietuitoarelor domestice sa fie chiar in penumbra tainica a pesterii, in imediata apropiere a Pruncului divino-uman.
Totusi, intelesul icoanei cred ca trebuie cautat dincolo de nivelul literal al faptelor. Sa ne amintim impreuna un text al Profetului Isaia, care spune: „Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; poporul Meu nu Ma pricepe” (Isaia 1, 3). Cine au fost, ne putem intreba, cei care L-au cunoscut pe Domnul si I-au urmat Lui? Comunitatea crestinilor proveniti din iudei si comunitatea crestinilor proveniti din pagani, vom raspunde. Sa privim acum cu atentie aceasta icoana ce ni se ofera privirii, sau oricare alta in care este infatisata Nasterea Domnului, si sa observam ca peste tot, cele mai apropiate de „Cel neapropiat” sunt zugravite cele doua vietati domestice, ce parca ar fi aplecate, cu evlavie, asupra unui izvor ca sa-si astampere in liniste setea.
Incet, incet incepem sa intelegem viziunea zugravului anonim care se lasa de-acum mai usor descifrata. Strategia punerii in pagina si totodata insistenta iconarului par in acest moment sa se justifice, iar corespondenta simbolica dintre cele doua animale si cele doua comunitati sau popoare crestine, pe cat de neasteptata ne pare, pe atat cred ca este de convingatoare. Staruind asupra acestor intelesuri, ieslea intruparii ni se arata acum ca altar al lumii, din care „Painea vietii celei vesnice” se ofera ca hrana popoarelor pamantului.
Prin urmare, Parintele Vasilios avea dreptate atunci cand ne spunea ca in icoana, spre deosebire de un tablou, istoria este interpretata intr-un mod aparte. Asemeni imnografului, zugravul de icoane contempla evenimentele din istoria mantuirii cu inteligenta si cumintenia unei priviri calauzite de Sfantul Duh si le prezinta intr-o lumina ce transcende si transfigureaza simpla naratiune descriptiva.

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro