ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 

 

 

TEXTE PUBLICATE

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

De dragul Parintelui Paisie
[ catalogul expozitiei "De dragul Parintelui Paisie", Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002 ]

„Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvintul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta.” (Evrei 13, 7)

In „Patericul egiptean”, in apoftegma a 29-a de la Avva Antonie, se spune ca trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si doi dintre ei il intrebau despre mintuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebindu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis Avva Antonie lui: „Iata, atita vreme ai de cind vii aici si nimic nu ma intrebi”. Si raspunzind acel frate, i-a zis: „Destul imi este sa te vad, Parinte!”.
Cred ca multi dintre noi avem un Parinte drag, pe care de multe ori ne este de ajuns doar sa-l vedem, fie si intr-o fotografie cind nu se poate fata catre fata.
Se intimpla sa nu tinem minte cuvintele pe care acesti parinti ni le-au spus, dar chipul lor luminos il tinem minte, nu-l uitam, si dupa puterile noastre ne bucuram de el. Pentru noi, marturisim ca un astfel de Avva a fost Parintele Paisie Olaru. Am adunat cit de multe fotografii am putut cu Sfintia Sa, dupa care le aratam celor apropiati. Si cu toate ca unii auzisera sau stiau mai multe despre Parintele Paisie, iar altii nu stiau mai nimic, toti ziceau ca la Pateric: „iti este destul numai sa-l privesti pe acest Parinte!”. Chipul Parintelui Paisie ii impresiona parca mai mult decit zicerile dinsului. Asa marturiseste si una dintre ucenicele Parintelui in cartea „Parintele Paisie de la Sihla”:
„Prea multe cuvinte nu mi-au ramas in minte, dar in inima mi-a ramas adinc si pentru totdeauna chipul lui, drept cea mai vie si mai limpede predica. Si parca, odata cu trecerea anilor, chipul Parintelui se arata tot mai luminos inimii mele, ajutindu-ma sa-mi amintesc si sa descifrez totodata, din adincul cel mai adinc al fiintei mele, cuvintele lui de atunci... ”. Toate acestea ne-au dus la un gind, care zicem noi ca a fost de la Dumnezeu, si anume la gindul de-a organiza o expozitie cu fotografii, obiecte care au apartinut Parintelui, documente ale vremii si scrisori scrise de Parintele Paisie ucenicilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ajuns la organizarea expozitiei pe care am intitulat-o: „De dragul Parintelui Paisie”, si atit timp cit ea a fost deschisa la Manastirea Ciucea, la Cluj sau la Oradea, ea a devenit tinta pelerinajelor pentru cei care au simtit contemporaneitatea cu Parintele drept o binecuvintare, dar si pentru cei care, necunoscindu-l pe Parintele, au dorit sa puna inceputul unei relatii duhovni-cesti cu dinsul.

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro