ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 


 

Episcopul Vasile Somesanul

Valorile fundamentale ale familiei crestine
[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

Din nou, Seminarul Ortodox de medicina si teologie cu tema „Familia, nasterea, tehnologii medicale de reproducere asistata”, organizat pentru a patra oara la Bistrita, ofera celor prezenti: medici, clerici, teologi, pedagogi, juristi, filozofi, sociologi, posibilitatea unei dezbateri interdisciplinare intr-o problema de interes major pentru evolutia societatii romanesti: familia – institutie de baza a societatilor dezvoltate de omenire de-a lungul veacurilor, institutie care in epoca post modernista pe care o parcurge acum omenirea, isi redimensioneaza structura si functiile fundamentale in directia diminuarii calitatii vietii individuale si sociale.
Ne aflam aici cu nadejdea de a contribui prin stiinta si preocuparile noastre la redresarea sanatatii familiei, factor esential al progresului vietii individualiste sociale. Acest progres s-a bazat si este important sa se bazeze in continuare pe valorile crestine ale vietii, singurele valori care innobileaza persoana si asigura omului si societatii implinirea si desavarsirea.
In cadrul viziunii crestine asupra societatii, viata de familie este un element hotarator, avand in vedere faptul ca armonia sau lipsa acesteia din viata familiei, cat si in general din viata personala a fiecaruia are un impact direct asupra contributiei fiecaruia la viata comunitara.
Fara a intra in multe detalii, familia crestina este o comuniune realizata intre un barbat si o femeie intemeiata pe iubire.
Iubirea este Dumnezeu. „Dumnezeu este iubire” (1 In 4, 16). Crearea omului „barbat” si „femeie” dupa „chipul si asemanarea Sa” (Fc 1, 27), asaza omul in starea de „coroana a creatiei” (Ps 8, 5) este expresia iubirii lui Dumnezeu, iar familia este instituita de Dumnezeu inaintea caderii omului in pacatul neascultarii.
Potrivit moralei crestine, originea familiei sta in natura sociala a omului si in vointa divina, exprimata pozitiv de crearea omului.
Teologia patristica, defineste casatoria, actul de intemeiere a familiei, ca unirea a doua persoane – barbat si femeie – intr-o singura fiinta, o singura substanta, adica unirea intr-un trup si un suflet, ramanand totusi doua persoane. Iubirea care uneste cele doua persoane casatorite, reflecta taina unitatii divine.
Sfantul Teofil al Antiohiei, afirma ca „omul conjugal este chipul Dumnezeului treime si dogma trinitara este Arhetipul divin, icoana comunitatii conjugale”1, iar Sfintii Ioan Gura de Aur si Chiril al Alexandriei, vad in casatorie o icoana vie a lui Dumnezeu, o teofanie. „Casatoria este sfanta”, spune sfantul Chiril al Alexandriei, pentru ca ia parte la imparatie si constituie deja o mica imparatie, cum apare dupa restaurarea ei in Hristos la Sfantul Ioan Gura de Aur care numeste familia crestina „ecclesiola”, „mica Biserica”2 .
Insusirile fiintiale ale casatoriei sunt unitatea, trainicia, sfintenia si egalitatea intre soti.
Scopurile casatoriei sunt:
– infranarea trupeasca;
– ajutorul reciproc prin stabilirea unei stari desavarsite de iubire intre soti, care sa duca la o identitate de gandire, de simtire si de actiune, implinindu-se reciproc, transmitand unul altuia calitatile si darurile proprii, innobilandu-se reciproc si lucrand laolalta la desavarsirea morala pentru dobandirea „asemanarii cu Dumnezeu” – indumnezeirea;
– perpetuarea neamului omenesc prin nasterea copiilor.
Fiind iubire din iubirea lui Dumnezeu, iubirea umana, prezenta in unirea conjugala, aceasta devine o deplinatate in ea insasi, se revarsa in copilul ivit din comuniunea conjugala, care reafirma si prelungeste unitatea perfecta deja formata, si primeste o noua calitate din propria ei plinatate: paternitatea si maternitatea. Copilul nascut este chemat sa devina un nou chip, o noua icoana a lui Dumnezeu.
Sfantul Vasile cel Mare mentioneaza ca copiii se adauga plenitudinii conjugale, fiind o consecinta posibila dar nu indispensabila.3 
Referindu-se la instituirea casatoriei, Sfantul Ioan Gura de Aur remarca faptul ca aceasta a fost instituita din doua ratiuni:
– pentru a-l face pe barbat sa se multumeasca cu o singura femeie;
– pentru a naste copii. Cea dintai ratiune este principala.4 
Caderea in pacatul neascultarii aduce cu sine unirea naturala a barbatului cu femeia, unire ce plaseaza omul in specie si il supune poruncii date regnului animal (Fc 3, 16-22). Pana la venirea lui Mesia, omul supravietuieste in progenitura lui in care isi gaseste intr-o febrila fecunditate garantia supravietuirii. Randuiala Legii poruncea procrearea pentru a perpetua rasa si pentru a inmulti poporul ales in asteptarea lui Mesia.
Reasezarea casatoriei in starea dintru inceput prin restaurarea si reinnoirea ei prin Hristos si Biserica, aduce cu sine intelegerea, deslusirea tainei ca nu in specie, ci in Hristos, omul este etern. in Hristos este depasit omul cel vechi supus stricaciunii si se innoieste dupa chipul Celui care l-a creat, devenind „faptura noua”, capabila sa reflecte „chipul si asemanarea” lui Dumnezeu si sa devina impreuna mostenitor cu Hristos al imparatiei lui Dumnezeu.
La Cana, unde Hristos si-a aratat slava Sa, schimband apa in vin, mirii primeau un dar sacramental de care se vor impartasi apoi toti mirii ale caror nunti vor fi prezidate de Hristos. Evanghelia dupa Ioan atrage atentia ca aceasta prima minune savarsita de Mantuitorul la nunta din Cana prin insasi materia ei apa si vinul, este un preludiu al Patimilor si anunta nasterea Bisericii pe Cruce. in sangele si apa izvorate din coasta strapunsa a Mantuitorului, Sfintii Parinti vad momentul intemeierii Bisericii. Simbolismul apropie si uneste locul minunii, nunta, cu esenta duhovniceasca a Bisericii.
Maica Domnului, ca un inger pazitor, se apleaca asupra lumii aflate in suferinta din cauza pacatului. Ea ii spune Fiului ei: „nu mai au vin”, adica fericire, castitatea initiala si fiintiala a omului este pierduta. Lumea, reprezentata prin barbat si femeie este in impas. La indemnul ei, vasele destinate „curatirii iudeilor” sunt umplute cu „vinul cel bun” care ofera ospatul euharistic, dupa ce curatirea rituala devine Botez.
De aceea, idealul credinciosului crestin si al familiei este ajungerea „la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei plinatatii lui Hristos” (Ef 4, 13), la dobandirea imparatiei lui Dumnezeu.
in manualul sau de Teologie Dogmatica, Mitropolitul Macarie da o definitie clara si explicita casatoriei: „Casatoria este un ritual sacru: sotii promit fidelitate reciproca inaintea Bisericii, harul dumnezeiesc le este dat prin binecuvantarea slujitorului Bisericii. Ea sfinteste unirea lor si le da demnitatea de a reprezenta unirea duhovniceasca a lui Hristos cu Biserica”.5 
Notiunea de casatorie, in calitatea ei de Taina, presupune ca omul nu este numai o fiinta cu functiuni fiziologice, psihologice si sociale, ci mai inainte de toate, omul este fiu al imparatiei lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca viata lui in intregime, pune in discutie valorile vesnice, pe Dumnezeu.6 in Sfanta Taina a Nuntii, legatura dintre mire si mireasa este transfigurata, depasind starea lor naturala, intrand intr-o stare harica, menita sa-i poarte pe treptele desavarsirii pana la unirea lor in Hristos.
Formula sacramentala „primeste cununile lor in imparatia Ta”, din slujba Cununiei, defineste scopul suprem al casatoriei in sustinerea reciproca a celor doi soti pentru a intra in imparatia Cerurilor. Aceeasi chemare avand in Biserica, de altfel, si celelalte chemari: viata monahala si celibatul.7 
Pentru Sfantul Clement Alexandrinul, punerea „cununilor in imparatia Cerurilor, nu inseamna altceva decat faptul ca mirii sunt incredintati unul altuia pentru a se uni prin Taina cu Hristos, Care a luat chip in ei in Taina Sfantului Botez si pe care-L poarta in trupurile si in sufletele lor prin Sfanta impartasanie, aceasta fiind izvorul sfinteniei casatoriei. Casatoria este sfanta daca sotul si sotia se supun lui Dumnezeu si daca isi chivernisesc viata conjugala cu inima curata, intru adeverirea credintei, curatindu-si inimile de orice cuget rau” .8
Numai in Hristos, realitatea terestra a casatoriei se transforma intr-o realitate vesnica, cereasca, consfintind pentru vesnicie dragostea mirilor si acordul lor. Unirea dintre Hristos si Biserica ramane „Icoana Nuntii” – prototipul familiei crestine, realizata si sustinuta „in Hristos si in Biserica” (Ef 5, 32), urmand indemnurilor Sfantului Apostol Pavel pentru sporirea Sfinteniei vietii si pentru implinirea datoriilor sotilor: „supu­nandu-va unul altuia intru frica lui Hristos. Femeile sa li se supuna barbatilor lor precum Domnului; pentru ca barbatul ii este cap femeii, asa cum si Hristos ii este cap Bisericii, El, Mantuitorul trupului. Dar asa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel si femeile sa le fie’ntru toate barbatilor lor.
Barbatilor, iubiti pe femeile voastre asa cum si Hristos a iubit Biserica si pe Sine S’a dat pentru ea ca s’o sfinteasca, curatind-o prin baie de apa intru cuvant, ca s’o infatiseze Siesi Biserica slavita, fara sa aiba pata sau creturi sau altceva de acest fel, ci sa fie sfanta si fara prihana. Asa sunt datori barbatii sa-si iubeasca femeile, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-si iubeste femeia, pe sine se iubeste. Ca nimeni vreodata nu si-a urat trupul; dimpotriva, fiecare il hraneste si-l incalzeste, precum si Hristos Biserica; pentru ca noi suntem madulare ale trupului Sau, din carnea Lui si din oasele Lui. Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si cei doi vor fi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic, in Hristos si in Biserica. Dar si’n ceea ce va priveste, fiecare din voi sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi, iar femeia spre barbat sa se’nfioare.” (Ef 5, 21-33).
Familia crestina este trup din Trupul Bisericii si participa la intreaga viata a Bisericii: liturgica, mistica, ascetica, pastorala, sociala, juridica, eshatologica, urmarind fericirea vremelnica si vesnica a membrilor ei.
„O Casatorie fericita, spune Sfantul Clement al Alexandriei, nu trebuie judecata nici dupa bogatie, nici dupa frumusete, ci dupa virtuti”.9  Botezul si pocainta, care o preced, impreuna cu Euharistia, in care se savarseste Taina Nuntii, rascumpara, innoiesc si sfintesc casatoria.
Deoarece in mod obisnuit, de felul in care este intemeiata si evolueaza casatoria, depinde in mare masura implinirea vremelnica si in vesnicie a membrilor familiei, sotii trebuie sa se sileasca sa traiasca „in Biserica” pentru a putea face fata presiunilor care ar putea duce la destramarea casniciei, presiuni care vin de la propriile slabiciuni ale firii, insuficient intremata, de la lume si de la diavoli.
Numai printr-o participare sustinuta la viata bisericii, atat cei care se pregatesc pentru intemeierea familiei, cat si cei casatoriti isi pot pastra si spori credinta, nadejdea si iubirea, valori fundamentale ale vietii spirituale care asigura sinceritatea, fidelitatea si statornicia, temeiurile morale ale vietii de familie.
Datorita provocarilor amintite mai sus, adeseori pe parcursul evolutiei, familia se poate confrunta cu o seama de situatii ca: cearta, injuratura, gelozia, consumul de alcool sau drog, infidelitatea, adulterul, lenea, refuzul muncii cinstite, zgarcenia, tristetea, akedia, oprirea zamislirii copiilor, avortul, abandonul copiilor, divortul.
Aceste stari generate de pacate pot fi prevenite si inlaturate numai printr-o viata evlavioasa conforma cu preceptele morale ale Sfintei Scripturi si cu poruncile si invataturile Bisericii, prin: rugaciune particulara si obsteasca, post alimentar si infranare de la tot ceea ce contravine poruncilor lui Dumnezeu, prin spovedanie si cuminecare in perioadele randuite de Biserica, prin practicarea milosteniei trupesti si sufletesti, prin educarea ascultarii de Biserica si a trezviei duhovnicesti, prin lecturi adecvate si prin participare la viata parohiala, prin sprijinirea activitatilor consiliului parohial si a comitetului parohial.
Numai implinirea in viata vie a Bisericii poate pastra familia crestina si pe membrii ei in valorile ei spirituale care au facut-o sa dainuiasca in trecerea ei prin toate vitregiile carora a trebuit sa le faca fata de-a lungul mileniilor si a marilor provocari ridicate de tendintele de desacralizare si de paganizare a lumii.
Problemele majore privind rolurile sotilor in familie, societate, Biserica, educarea copiilor si tinerilor in cultul castitatii prenuptiale si al muncii, valori morale de baza ale vietii familiei si societatii, inlaturarea avortului si a abandonului copilului, nu vor putea fi niciodata rezolvate pentru om si societate decat prin cultivarea valorilor familiei crestine: dragostea, infranarea, ascultarea, rabdarea, respectul, responsabilitatea, curajul, blandetea, smerenia, daruirea de sine, intelepciunea, discernamantul, conlucrarea, intrajutorarea, comuniunea in Hristos.
Numai prin insusirea acestor valori spirituale ale vietii duhovnicesti, omul care asista la provocarile lumii de astazi, ca necredinta, uitarea si nepasarea fata de datoriile crestinesti se poate mantui pe linia deschisa de Mantuitorul Iisus Hristos, prin Biserica pentru sprijinirea vietii in Dumnezeu.
Sa luam aminte la indemnul Sfantului Apostol Petru si sa ne facem cu totii partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea jertfei celei din lume:
„Ca dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si evlavie, facan­du-ne sa-L cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slava si prin vartutea Sa, prin care ne-a daruit pretioase si foarte mari fagaduinte pentru ca, scapati fiind voi de stricaciunea poftei care e’n lume, sa deveniti partasi ai firii celei dumnezeiesti.
Pentru aceasta, punandu-va intreaga sargu­inta, credintei voastre adaugati-i vartutea; vartutii, cunostinta; cunostintei, infranarea; infranarii, rabdarea; rabdarii, evlavia; evlaviei, prietenia frateasca; prieteniei fratesti, iubirea. Ca daca acestea sunt in voi si sporesc, ele nu va vor lasa trandavi si nici fara roada in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos.” (2 Petru 1, 3-8).

[ text preluat din cartea „Medicii si Biserica”, vol. 4, editura Renasterea ]

[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro