ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 


 

Episcopul Vasile Somesanul

Libertatea cea mai adanca este de a te lasa mereu rapit in Hristos
[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

Se spune ca lipseste aproape total legatura intre generatia din perioada comunista care astazi se indreapta spre apus si generatia tanara inca insuficient asezata. Inalt Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Vasile Fluieras (nascut in 1948), exharhul manastirilor din Arhiepiscopia Clujului, reprezinta totusi in centrul Transilvaniei, aceasta generatie de parinti duhovnicesti. Pentru multi dintre noi, incepand de acum 22 de ani si pana azi, Parintele Vasile este masura unei vieti cuminti. Dreapta socoteala, blandetea cumintenia in toate l-au impus pe parintele nostru duhovnicesc in viata spirituala a Clujului si in special inaintea celor tineri. Ravna in a savarsi bine lucrul lui Dumnezeu a facut sa fie pretuit atat de mult si de IPS Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului care l-a propus al doilea Episcop Vicar in cadrul Arhiepiscopiei IPS Sale, fiind ales in sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Biisericii Ortodoxe Romane din 4-5 iunie 1998. Inima noastra se bucura, Parinte!

Fratele Grigore: Ce este libertatea? Avand in vedere ca a fost de multe ori definita in chip negativ ca eliberare de patimi, de sine insasi etc, care este continutul ei pozitiv, afirmativ?
Arhim. Vasile: Din mila Bunului Dumnezeu, libertatea este un dat al fiintei omenesti. Ea este direct legata de posibilitatea omului de a dobandi, de a se impartasi de Binele suprem. Mai precis, iibertatea este legata de o facultate a sufletului, anume de vointa, si consta in capacitatea omului de a implini sau de a nu implini voia lui Dumnezeu exprimata prin legea morala si reflectata in constiinta.
Pentru tot omul, dar mai ales pentru credinciosii crestini, intelegerea si folosirea libertatii are o importanta vitala in dobandirea mantuirii, in liberarea din legatura nestiintei, a pacatului si a mortii. Fara a folosi bine libertatea, nimeni nu poate spori in cunoasterea Adevarului si nu poate merge pe Calea ce duce spre imparatia lui Dumnezeu.
Dintru inceput, omul a fost inzestrat de Dumnezeu cu posibilitatea de a nu muri. Dar folosind rau libertatea, omul creat de Dumnezeu „dupa chipul si asemanarea” Sa si asezat in ierarhia creatiei intr-o inalta demnitate, „micsorat cu putin fata de ingeri” (Psalmul 8, 5), a ajuns sa cunoasca pacatul si moartea cu toate suferintele pe care le pricinuiesc acestea.
In virtutea iubirii Sale, pentru a-l feri pe om de aceste suferinte, Dumnezeu a dat poruncile care ofera cadrul in care omul se poate implini pana la dobandirea indumnezeirii. tinand poruncile lui Dumnezeu, omul nu este deloc constrans in libertatea sa. Din contra. Abatandu-se de la poruncile lui Dumnezeu si neimplinindu-le, omul iese din acest „cadru de protectie” si ajunge in zona pacatului care-i aduce nestiinte, suferinta si moartea.
Implinind poruncile lui Dumnezeu si neabatandu-se de la invatatura Sfintei Biserici, credinciosul sporeste in libertate, ajungand sa cunoasca Adevarul si sa traiasca in Hristos: „Daca veti ramane intru cuvantul Meu, cu adevarat sunteti ucenici ai Mei. si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Folosind bine libertatea si plinind „Legea si proorocii” (Matei 5, 17), Omul cel Nou, Iisus Hristos, a reabilitat, a restabilit in har fiinta omeneasca, dand posibilitatea fiecaruia care crede in El „sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16).
Prin lucrarea Bisericii, toti credinciosii care cred in Hristos si traiesc in El, altoiti ca „mladite in vie” (Ioan 15, 1-17), se restabilesc, se refac prin har si treptat-treptat se vindeca de pacat, devenind „fii ai lui Dumnezeu”. Acestia sunt sfintii. Avand sufletele hristificate, sfintii salveaza creatia de la faramitare, de la stricaciune si de la sfaramarea unitatii (cf. Romani 8, 19-21).
Fratele Grigore: Libertatea priveste numai viata, numai vointa omului sau si celelalte facultati ale sufletului? Exista o libertate mai adanca decat libertatea de a alege intre bine si rau, in primul rand? (asemanatoare libertatii divine pentru care nici nu exista alternativa raului)
Arhim. Vasile: Libertatea este o calitate a sufletului. Ea priveste simtirea, ratiunea si vointa deopotriva. Libertatea cea mai adanca este de a te lasa mereu rapit in Hristos pentru a petrece cu El in vesnicie.
Fratele Grigore: Cum se poate dobandi harul lui Dumnezeu?
Arhim. Vasile: Harul lui Dumnezeu, fara de care nimeni nu se poate mantui, se dobandeste in Biserica, folosind bine libertatea spre a-L dobandi mereu pe Hristos. Numai in Biserica, ascultand si implinind poruncile lui Dumnezeu si invatatura evanghelica, credinciosul se poate impartasi de roadele jertfei lui Hristos si mai ales de har, care-l mentine in dreapta credinta si ajuta la savarsirea faptelor bune.
Inca in Sfanta Taina a Botezului, credinciosul primeste harul si darurile Sfantului Duh. Dar pe masura cresterii duhovnicesti, fiecare credincios devine cu adevarat liber in masura in care constientizeaza si actualizeaza mereu prezenta harului, lucrand cu „talantii” darurilor Sfantului Duh, sporind in cunoasterea si trairea dreptei credinte si-n lucrarea faptelor bune.
Harul este o putere, o enfergie divina data noua spre mantuire. Pacatuind, credinciosul slabeste sau pierde conlucrarea cu harul.restabilirea in viata si lucrarea harului este posibila prin Sfintele Taine, mai ales prin Spovedanie si Impartasanie, prin sporirea rugaciunii, a privegherii si a celorlalte mijloace ascetice de intensificare a vietii duhovnicesti.
In ce consta sinergia, impreuna-lucrare cu Dumnezeu, si cum putem sa traim in permanenta intr-o asemenea lucrare?
Sfantul Apostol Pavel ne lamureste deplin. Harul este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2, 8). si cum „Dumnezeu este Cel ce intru voi le lucreaza si pe a vrea si pe a lucra”, pentru a pastra harul trebuie sa ne pastram mereu in Biserica, iar pacatosi fiind, pentru ca „ne-am facut partasi ai lui Hristos numai daca pana la sfarsit vom tine cu tarie inceputul fiintarii noastre intru El” (Evrei 3, 14).
Fratele Grigore: Intrucat viata monahului trebuie sa fie marcata tot timpul de blagoslovenie care inseamna in acelasi timp primirea harului si taierea voii, cum e traita libertatea in ascultarea monahala?
Arhim. Vasile: Monahul, ca unul care isi dedica viata slujirii lui Dumnezeu, este dator mereu cu ascultarea fata de mai marele sau. In mod obisnuit, acesta este staretul care are menirea de a-l ajuta pe frate sau pe calugar sa se apropie de Hristos. Adeseori, ascultarea pretinde anumite ingradiri sau chiar taierea voii. Dar implinirea ascultarii aduce intotdeauna eliberarea de pacat si libertatea prin simtirea suflarii Duhului Sfant in suflet, care intensifica bucuria si pacea prezentei lui Hristos.
Fratele Grigore: Unii din Sfintii Parinti, printre care si Sfantul Serafim deSarov, considera primirea harului Duhului Sfant ca scop al vietii; in acelasi timp Hristos ne promite libertatea in adevar. Cum se manifesta libertatea omului in har si in adevar?
Arhim. Vasile: Toti Sfintii Parinti, ca traitori ai prezentei harului Sfantului Duh in viata lor, considera primirea harului ca scop al vietii. Fara harul lui Dumnezeu nimeni nu poate spori in credinta si in fapte bune, nimeni nu se poate mantui. Libertatea omului nu trebuie orientata spre distractii si placeri care ademenesc cu viclenie sub masca libertatii. Libertatea pentru pacat este de fapt robie.
Sfantul Apostol Pavel spune: „Legea duhului vietii in Hristos Iisus m-a eliberat din legea pacatului si a mortii" (Romani 8, 2). Iar Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca este liber numai cine nu e stapanit de patimi si poate elibera si pe altii de ele. Aceasta este in special datoria duhovnicului fata de toti credinciosii si a staretului fata de fratii si monahii din manastire.
Libertatea adevarata este „robia” liber acceptata a binelui, a iubirii lui Dumnezeu si a semenilor prin slujire.
Libertatea bine folosita intensifica puterea si lucrarea harului aprofundand cunoasterea si trairea adevarului. Iar semnele adevarului in viata credinciosului, dupa Sfantul Grigorie Palama, sunt „linistea duhovniceasca, bucuria, pacea, smerenia, incetarea placerilor si a patimilor, buna dispozitie sufleteasca” (dupa IPS Dr. Antonie Plamadeala, Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa).
Fratele Grigore: Care este atunci relatia dintre har si libertate, stiind ca harul se manifesta in implinirea voii lui Dumnezeu, care la randul ei inseamna taierea voii proprii?
Arhim. Vasile: „Voia proprie”, daca este miscata in suflet de evlavie si de smerenie, sporeste harul. Daca este miscata de patimi, de dorinta de placeri, „voia proprie” trebuie taiata prin asceza pentru a elibera sufletul si pentru a primi harul lui Dumnezeu.
Fratele Grigore: Multi dintre Sfintii Parinti au avut experienta pierderii harului de la inceput, pe care apoi l-au redobandit prin multe osteneli. Poate fi socotita aceasta ca o oferire din nou a libertatii totale?
Arhim. Vasile: Vietile Sfintilor si viata de zi cu zi a Bisericii ne dau marturii ca prin pacat omul cunoaste experienta trista a pierderii harului, iar cainta, „metanoia”, are puterea de a readuce bucuria prezentei harului.
Vietile Sfintilor sunt de fapt viata Mantuitorului Iisus Hristos repetata mai mult sau mai putin, intr-un anumit fel, in fiecare sfant. Tuturor ni se adreseaza porunca: „Vietuiti in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1, 27). „Libertatea totala” de care amintiti este de fapt insusirea si prelungirea vietii lui Hristos in viata fiecaruia.
Fratele Grigore: Se mai poate vorbi in cazul retragerii harului de o lucrare sinergica? Harul il paraseste pe om sau lucreaza in ascuns?
Arhim. Vasile: Harul se afla numai in Biserica. Din Biserica fac parte toti cei botezati care pastreaza dreapta credinta si se impartasesc cu Sfintele Taine. Uneori in viata unora lucrarea sinergica dintre har si libertatea omului slabeste datorita ispitelor si pacatelor. Dar atata timp cat credinciosul se afla in Biserica si tine legatura cu ea, este mereu asistat de harul iui Dumnezeu care il ridica si il restabileste. Erezia si apostazia il scot pe om din Biserica, iar in afara Bisericii nu este mantuire.
Fratele Grigore: Care sunt resursele de a mai lupta pentru redobandirea harului cand simti ca Dumnezeu te-a parasit?
Arhim. Vasile: Dumnezeu nu ne paraseste. El nu vrea moartea pacatosului. El vrea ca fiecare dintre noi sa avem bucuria vietii. In caderile grele, cand omul nu mai vrea sa stie nici de Dumnezeu, comuniunea sfintilor, a acelora care au dus lupta cea buna si au deschis usa harului, ramanand pentru vesnicie „prietenii lui Dumnezeu”, ne intinde mana de ajutor. Dar este preferabil ca nimeni sa nu se joace cu darul cel mare al libertatii de care dispune si fiecare sa ramana in poruncile lui Dumnezeu si in implinirea Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos pentru ca binecuvantarea lui Dumnezeu si harul Sfantului Duh sa fie mereu cu noi.

A consemnat: Fratele Grigore, Manastirea „Sfantul Ioan Botezatorul”, Alba Iulia
[ texte preluat din revista „Epifania” nr. mai-iunie, 1998, pag. 3 ]

[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro