ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 


 

Episcopul Vasile Somesanul

Cuvant rostit in deschiderea expozitiei „De dragul Parintelui Paisie”
[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

Prea Cuvioase Parinte Teofil, Prea Cucernice Parinte protopop de Satu-Mare, iubitii mei.
Ma bucur nespus de mult ca, in cadrul Festivalului Filocalia, ati gasit de bine sa readuceti in atentia tinerilor si nu numai, chipul luminos al Parintelui Paisie Olaru. Iata ca si dupa trecerea sa din aceasta lume isi continua viata prin intereseul pe care generatiile tinere il au fata de viata pe care a trait-o, fata de evlavia, de trairea autentica crestina pe care a dovedit-o pe tot parcursul vietii sale. Vreau sa spun, si cred ca veti fi de acord cu mine, chiar daca aceasta expozitie are ca subiect persoana Parintelui Duhovnic Paisie Olaru, deci o personalitate bine definita a Bisericii noastre si a trairii crestine ortodoxe, cred ca foarte bine s-ar putea numi, si cred ca Ionut in prinul rind ar fi de acord, cred ca aceasta expozitie sau mai bine zis aceasta manifestare ar putea sa se numeasca si „De dragul Parintelui Teofil”, si am putea sa largim si mai mult cadrul si sa spunem „De dragul duhovnicului”.
Iata ca dupa timpurile prin care a trecut viata spirituala, cind se cauta probabil sa se diminueze din ce in ce mai mult, poate unii se gindeau chiar sa scoata din mentalitatea omeneasca evlavia, iata ca cu mai multa intensitate, cu mai multa putere tinerii se apropie de invatatura Sfintei noastre Biserici, se apropie prin duhovnic de Mintuitorul nostru Iisus Hristos, de Dumnezeu. Bineinteles ca fiecare om in adincul fiintei sale simte aceasta nevoie de sfintenie, de puritate, de bucurie. Ori aceasta nu poate fi realizata inafara de Sfinta Biserica, inafara de viata crestina autentica pe care au promovat-o toti acesti oameni ai Bisericii care sunt duhovnicii si care au cautat nu sa aprofundeze dimensiunile filosofice ale cunoasterii, ci sa aprofundeze trairea in Hristos, trairea cu Hristos in Dumnezeu. Si iata ca, astfel, chipul lor apare din ce in ce mai luminos chiar si dupa trecerea lor din aceasta viata. Ma bucur nespus de mult ca si la aceasta a doua editie a expozitiei „De dragul Parintelui Paisie” exista o participare entuziasta si numeroasa. Sa dea Dumnezeu ca asa cum ai spus, frate Ionut, si cu ocazia inaugurarii primei editii a expozitiei de fata, sa fie o treapta pentru realizarea hotaririi bisericesti ca Parintele Paisie sa fie trecut in rindul sfintilor. Va multumesc pentru atentie si Dumnezeu sa va dea bucurie!

Va rugam sa ne spuneti cite ceva despre intilnirea dumneavoatra cu Parintele Paisie.

Legat de provocarea fratelui Ionut, as vrea sa va spun ca noi ajungem sa ne cunoastem mai ales prin ucenicii care circula, asa cum este si firesc, in cautare de mai multa lumina, de mai multa bucurie. Spune si Sfintul Vasile cel Mare ca tinarul trebuie sa fie ca si albina care zboara din floare in floare si ia ceea ce este mai bun, ia nectarul. Si cum Dumnezeu a binecuvintat Biserica noastra cu multe flori care au un nectar atit de pretios, adica invatatura duhovniceasca, bineinteles ca multi dintre tinerii care veneau la Calvaria la biserica si erau dornici sa cunoasca mai profund viata duhovniceasca, il cercetau si pe Parintele Paisie Olaru. Asa l-am cunoscut prima data. Dupa aceea am avut si eu ocazia sa merg in pelerinaj la manastirile din Moldova si sa ajung si la Manastirea Sihla. Sa nu gresesc, prima intilnire cu Parintele Paisie a fost cind treceam in anul IV la Facultatea de Teologie din Sibiu, deci eram student, si atunci l-am vazut, dar n-am avut o discutie directa cu Parintele Paisie, doar m-am apropiat si am luat binecuvintare. Dupa aceea, ca preot la Calvaria, in Manastur, intr-un alt pelerinaj prin Moldova, l-am cunoscut pe Parintele Paisie si atunci am putut sta de vorba cu parintele, pentru putin timp. Apoi am avut sansa sa il vad, era deja pe patul de moarte, si desi era foare slabit si maica care il ingrijea, era la manastirea Sihastria, ne-a recomandat ca chiar daca intram sa nu il obosim prea mult. Eram intr-un grup restrins, era Prea Sfintitul Visarion in acest grup, Parintele Flaviu si inca doi studenti. Ne-am dus in chilia parintelui si l-am gasit foarte senin, plin de pace, de bucurie, avea mereu epitrahilul la git si ne-a spus sa ne apropiem de dinsul, ne-a pus epitrahilul pe crestetul capului si ne-a rostit rugaciunea pe care o rostea intotdeauna celor care veneau sa il caute. A fost intr-adevar o bucurie si pentru mine si pentru insotitorii mei sa il vedem, sa il ascultam, sa primim binecuvintarea Parintelui Paisie si mai ales sa traim ceea ce spunea fiecaruia dintre cei ce-l vizitau „sa ne vedem la usa Raiului!”.

[ 3.12.2001, Biblioteca Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca ]

[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro