ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 


 

Episcopul Vasile Somesanul

Monahismul – Chivotul Neamului Romanesc
[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

Intotdeauna aparitia unei carti duhovnicesti este un motiv de reala bucurie pentru doritorii de "viata întru Hristos", deoarece o asemenea carte mijloceste accesul la dimensiunea devenirii spirituale a fiecarui cititor. Cu atat mai întemeiat este motivul cu cat o astfel de carte îsi propune sa ne introduca în miezul "trairii întru Hristos": viata monahala.
Prea Sfintitul Episcop-vicar Irineu Bistriteanul ne ofera o carte noua care se ocupa tocmai de monahism, vazut ca si chivot al neamului romanesc. Este o carte ce continua seria cartilor si brosurilor publicate de Prea Sfintia Sa în ultima vreme: "Asezamintele romanesti de la Ierusalim si Iordan", "Icoana de la Nicula", "Pavaza credintei", "Tara Sfanta - arena operei mantuitoare". Aceste carti au aparut în contextul revigorarii monahismului transilvan în general si acelui din Eparhia Vadului, Feleacului si Clujului în special.
Monahismul este o componenta a vietii crestine ortodoxe si în aceeasi masura un dat constitutiv al Bisericii Neamului. El a îndeplinit misiunea de a pastra si adanci trairea liturgica, duhovniceasca sl filantropica a Bisericii. De la începuturile sale, in primele veacuri crestine, monahismul a fost o garantie a dreptei credinte, un model de normalitate. "Deosebindu-se de cel occidental, scrie PS Irineu, monahismul ortodox nu este fondat pe un dualism ontologic, pe experienta negativitatii materiei si existentei în lume, pe ura de oameni, ci pe necesitatea regasirii de sine a omului, a unificarii fiintei sale spirituale dispersate in lumea materiala si a progresului ascendent spre Dumnezeul Cel Unul în Treime" (pag. 5).
Pentru calugari si pentru cei ce doresc viata calugareasca, manastirea este "tinda raiului", locul si mediul de nevointa ascetica, de purificare de patimi prin munca si rugaciune. Nu sunt putine ostenelile si încercarile pe care aceasta viata de purificare le scoate în fata nevoitorului. tinta lui ramane mereu realizarea "isihiei", a linistii simturilor si împartasirea de bucuria launtrica pe care o da prezenta Duhului Sfant.
Pentru credinciosii din lume, manastirea este o oaza de reculegere, de întarire în credinta. Iata de ce, cum subliniaza si PS Irineu, în Biserica Ortodoxa " s-a putut vedea întotdeauna relatia stransa dintre manastire si parohie. Comunitatile monahale nu sunt "ordine" în sensul occidental al termenului. Ele sunt "locuri înalte" de închinare si hrana duhovniceasca în Biserica locala, la care oamenii vin ca sa fie reîmprospatati, în ambianta iubirii generoase" (pag. 17).
Dupa o întrerupere de o jumatate de secol, datorata vitregiilor istoriei, este voia lui Dumnezeu, întru lucrarea Duhului Sfant si cu ravna credinciosilor, ca viata monahala sa cunoasca astazi o refacere din temelii. Vechile vetre de vietuire monahala primesc noi fundatii iar altele apar de la firul ierbii, ca prin minune.
Renasterea vietii monahale este în stransa legatura cu renasterea dorintei oamenilor de a avea o viata duhovniceasca îmbunatatita. De aceea, întoarcerea la ritmurile monahale înseamna o reîntoarcere la izvoarele credintei, la Sfintii Parinti. Calugarul, prin faptul ca urmeaza reguli puse de acestia, marturiseste si ceea ce ei au crezut si au trait. "Monahismul ortodox poate sa aiba întotdeauna o tinerete palpitanta fiindca traieste întreaga bogatie a spiritualitatii crestine la treapta cea mai înalta si în intreag ei intensitate existentiala" (pag. 48).
Monahismul, mai ales în spatiul romanesc, ramane un dat spiritual si o trasatura fara de care specificul romanesc ar fi imposibil de definit.
Arhim. Vasile Flueras

Dr. Irineu Fop Bistriteanul, "Monahismul - chivotul neamului romanesc", Craiova, Editura Omniscop, 1995

[ text preluat din revista „Renasterea”, septembrie 1995, pag. 10 ]

[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro