ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 


 

Episcopul Vasile Somesanul

Diaconia in Biserica Ortodoxa Romana
[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

Din mila Bunului Dumnezeu, suntem si în situatia de a constata cu bucurie ca în conditiile în care ne aflam acum, fiecare din Bisericile Crestine din Romania, prezente aici, au activat si au lucrat cat au putut de mult în marele si importantul domeniu al usurarii suferintelor celor greu încercati. Pentru a putea evalua ceea ce s'a facut pana acum si ce trebuie sa facem mai departe, în duh de Adevar, s'a evocat aici experienta Bisericii Primare, care, fundamentata pe preceptele Evangheliei lui Hristos, prin însasi ratiunea ei de a exista, a avut de-a lungul timpului o componenta majora a activitatii sale îndreptata spre cel aflat în suferinta.
în cunoasterea si în trairea duhovniceasca ortodoxa, "frangerea painii" - Liturghia euharistica, care este piscul cel mai înalt al vietii crestine, care ne curata de pacate si ne uneste cu Hristos Cel înviat din morti, se continua dincolo de locasul de cult cu "liturghia dupa liturghie" sau "liturghia fratelui". Adica, prin lucrarea iubirii si a solidaritatii crestine se face posibila asumarea în plan personal si colectiv a criteriilor de care Mantuitorul va tine seama la Judecata de Apoi (Mt cap. 25).
Documentele pastrate din primele trei veacuri crestine dovedesc ca Liturghia era urmata de mesele fratesti si de colectele cu scop filantropic, prin care mesajul Evangheliei era transpus în planul vietii sociale. Asa se face ca, daca de-a lungul veacurilor Biserica a avut de trecut prin diferite persecutii, radacinile slujirii diaconale, adanc înfipte în lucrarea Bisericii Primare, nu au putut fi scoase si au odraslit mereu cu putere.
In secolele III si IV, cunoscute în Istoria Bisericii ca secolele de aur tocmai datorita puterii credintei traite în fapte de iubire, Sfintii Parinti, urmasii si continuatorii Parintilor Apostolici, dau o înalta apreciere filantropiei, aratand prin scrieri, cuvant si mai ales prin fapta, ca prin nimic nu se poate sluji mai bine iui Dumnezeu, decat prin manifestarea milei si grijii fata de cei nevoiasi si ca nici o virtute nu este mai mare decat virtutea iubirii si ajutorarii semenului aflat în suferinta, Acum Sfantul Vasile cel Mare întemeiaza marele complex social-caritativ Vasiliada, asigurand protectia, cresterea si educarea copiilor orfani sau parasiti, a tinerilor fara meserie, precum si îngrijirea bolnavilor, a vaduvelor, a celor exploatati, lipsiti de adapost si încarcati de nevoi. La apelul sau: "bogati, deschideti hambarele voastre", puternicii vremii si bogatii au înteles ca trebuie sa împarta bogatiile lor cu dezmostenitii soartei,
Sfantul Ioan Gura de Aur insista asupra prezentei taînice a lui Hristos în cei saraci si suferinzi si vedea în ei o adevarata comoara. Cel ce are în preajma sa un semen încercat trebuie sa se grabeasca sa-l ajute, zice el, pentru ca nu cumva, altul, luandu-i înainte, sa-l lipseasca de comoara.
Traditia apostolica si patristica a Bisericii ne transmite acest mesaj: "Vrei sa-L vezi pe Dumnezeu! Uiita-te la semenul tau. Daca-I vezi cu ochii lui Hristos, L-ai vazut pe Dumnezeu".
Pe actualul teritoriu al Romaniei, odata cu primele structuri bisericesti crestine, apare si activitatea în domeniul caritatii, efectuata în numele credintei crestine. Pe masura trecerii timpului si a organizarii tot mai eficiente a diferitelor institutii bisericesti, aceasta activitate s'a dezvoltat rnai ales pe langa mitropolii, episcopii, parohii si manastiri. Parohiile se îngrijeau de saracii din cuprinsul lor, iar centrele eparhiale si manastirile, prin asa numitele "bolnite", preluau cazurile mai grele: orfanii, batranii vaduvi si persoanele cu handicap.
Trebuie neaparat mentionat faptul ca aceste structuri bisericesti au fost pana la jumatatea secolului XIX singurele institutii din Tarile Romane care au desfasurat activitati în domeniul caritatii, chiar daca uneori mijloacele materiale pentru aceste activitati erau asigurate prin generozitatea domnitorilor si a marilor boieri.
Cu timpul, slujirea diaconeasca se institutionalizeaza. Apar, sub patronajul Bisericii, diferite asezaminte ca azile pentru persoanele cu handicap si din ce în ce mai multe bolnite-spital pe langa marile manastiri: Putna, Perii Maramuresului si Cluj-Feleac în sec. XV, Bistrita-Valcea, Cozia, Arges- sec. XVI, Dragomima,
Sadova, Hurezi- sec. XVII, spitalele manastirilor Coltea si Sfantul Pantelimon din Bucuresti, Sfantul Spiridon din lasi, Precista-Mare din Roman în sec. XVIII si tot acum se întemeiaza caminul pentru fetele sarace si orfane de pe langabiserica "Domnita Balasa" si spitalul de boli mintale la Manastirea Neamt.
Incepand cu primele decenii ale secolului al XlX-lea, si mai ales cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, se constata din ce în ce mai mult implicarea autoritatilor Statului în domeniul asistentei sociale prin înfiintarea de institutii care nu mai functioneaza sub patronajul exclusiv al Bisericii. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxa îsi mentine lucrarea în campul asistentei sociale, majoritatea institutiilor de profil avand pana în anul 1948 caracter bisericesc,
Toate aceste institutii care functionau în cadrul Bisericii, odata cu instalarea regimului comunist în Romania, au fost desfiintate sau trecute în coordonarea exclusiva a Statului, care cu acest prilej a confiscat si averile Bisericii care constituiau baza materiala pentru întretinerea acestor institutii.
în aceste conditii, pe parcursul perioadei comuniste, problematica slujirii diaconale a fost continuata de Biserica prin intermediul comitetelor parohiale, formate din 12-20 de membri în fiecare din cele aproximativ 8.000 de parohii ortodoxe de pe cuprinsul tarii. Comitetele parohiale conduse de preotul-paroh, în conformitate cu Statutul de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane, aveau responsabilitatea ajutorarii celor în nevoi aflati pe raza parohiei, precum si organizarea periodica a unor actiuni de binefacere la institutiile de ocrotire sociala, spitale, azile, orfelinate, organizarea de colecte în bani, haine si materiale de constructii în cazul unor calamitati naturale, cum au fost inundatiile si cutreniurul din 1977.
Dupa Decembrie 1989, Biserica Ortodoxa Romana si-a intensificat, potrivit vechilor traditii, lucrarea de ajutorare a persoanelor în suferinte si nevoi. La început, aceasta activitate s'a facut prin dinamizarea Comitetelor parohiale.
Pe langa activitatea acestor comitete, conducerea Bisericii a considerat necesar ca, în noile conditii din Romania, sa initieze un program pe tennen lung în vederea desfasurarii în cadrul si sub egida Bisericii, a activitatii de asistenta sociala si medicala cu caracter profesionist. între primele realizari în aceasta directie se înscriu înfiintarea Sectiilor de Asistenta Sociala în cadrul unor Facultati de Teologie, a unor scoli post-ticeale, teologico-sanitare care pregatesc personal calificat care sa serveasca asezamintele socio-medicale ale Bisericii, sau sa lucreze în sistemul de stat sau particular în acest domeniu. De asemenea, Asociatia Filantropica Medicala Crestina "Christiana", care a luat fiinta în Bucuresti si functioneaza cu aprobarea Bisericii si are filiale în mai multe orase din tara, a deschis mai multe scoli post-liceale "Christiana".
Pentru coordonarea activitatii de asistenta socio-medicala si duhovniceasca în armata, în scoli, spitale, azile, orfelinate, leagane de copii si penitenciare, la nivelul Patriarhiei Romane a fost înfiintat Serviciul de misiune si asistenta sociala, iar la nivelul Arhiepiscopiei
Bucurestiului si a centrelor eparhiale din cuprinsul Patriarhiei au fost înfiintate Sectoarele Misionar-Sociale, cu responsabilitati de organizare a asistentei sociale si duhovnicesti, precum si pentru relatiile cu Oastea Domnului, Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi, Liga Tineretului Ortodox, Fratia Ortodoxa Romana, Societatea Femeilor Ortodoxe, Asociatia Filantropica Medical Crestina "Christiana", World Vision International, Misiunea Crestina pentru închisori si cu posturile eparhiale de radio.
In duda faptului ca proprietatile bisericesti care asigurau înainte de 1948 baza materiala pentru functionarea asezamintelor de binefacere n'au fost înca retrocedate Bisericii, dupa 1989, Biserica a înfiintat institutii de ocrotire. Numarul acestora si importanta lor în sistemul de asistenta sociala general a tarii sunt înca mici, dar existenta lor constituie o premisa pentru activitati ulterioare mai sustinute. ,
Astfel au luat fiinta camine de batrani, centre sociale pentru protectia copiilor aflati în dificultate, cantine sociale, policlinici si cabinete medicale. Este o activitate firava, dar în fiecare an si cu un ritm tot mai sustinut, pe harta tarii, în functie de situatiile si posibilitatile cu care se confrunta eparhiile, apar noi institutii de ocrotire.
Intre cele mai importante asezaminte de asistenta sociala ale Bisericii Ortodoxe Romane, enumeram: Satul copiilor orfani de la Valea Plopului - Prahova, Centrele sociale pentru copii din Buzau, Bisoca-Buzau, lasi, Bucuresti, Timisoara, Centrele pentru primirea copiilor strazii "Sfantul Andrei" din lasi si "Sfanta Macrina" din Bucuresti, scoala sociala pentru copii cu abandon scolar din Cluj, Sectia pentru copii seropozitivi din Slobozia, Cantina sociala pentru copii din Valea Aurie, Sibiu.
Dintre asezamintele destinate persoanelor varstnice, amintim: Asezamintele si Casele de batrani din Campeni - Buzau, Suceava, Adamesti - Teleorman, parohia "Sfantul Qheorghe" Buzau, mini-caminul pentru nevazatori "Sfanta Paraschiva" din Bucuresti si asezamintele pentru batrani de la Manastirea Recea -Mures si Pasarea Bucuresti.
Dintre asezamintele destinate celor bolnavi amintim Cabinetele medica l-sociale, stomatologice si punctele farmaceutice din Timisoara, lasi si Bucuresti. în zilele urmatoare va fi inaugurata si Policlinica "Christiana" din Cluj-Napoca. Tot aici amintim Manastirea "Christiana" din Bucuresti, ale carei calugarite lucreaza ca medici si asistente medicale în spitalul manastirii.
La nivel de parohie functioneaza o seama de cantine sociale si brutarii.
Pe langa aceste obiective functionale, se afla în curs de desfasurare proiecte asemanatoare în Bucuresti, Cluj, Timisoara, Galati, Suceava, Braila, Gorj, Tecuci, Arad.
în cadrul unor centre eparhiale, protopopiate, parohii sau manastiri, se desfasoara o seama de programe filantropice ca: acordarea de meditatii gratuite, acordarea de burse scolare lunare, tabere scolare, excursii si pelerinaje, programe destinate copiilor strazii, programe de integrare sociala si profesionala, gradinite sociale, sprijin financiar, alimente si îmbracaminte pentru familii cu multi copii, ajutorarea batranilor singuri, programe de asistenta pentru zonele afectate de calamitati naturale si pentru persoanele fara sustinatori legali decedate în spital sau pe strada, serviciul 'Telefoneaza, prietene".
Prin decizia Sfantului Sinod al BOR din 27 mai/1997, a luat fiinta "Reteaua de asistenta sociala" din cadrul structurilor bisericesti: Patriarhie, Eparhie, Protopopiate, si a fost aprobat Regulamentul de organizare si functionare a acestei retele.
In ultimii 8 ani, preoti si laici din BOR s'au constituit în diferite asociatii si fundatii în scopul îmbunatatirii si intensificarii activitatii Retelei de asistenta sociala a Bisericii. Biserica, potrivit lucrarii ei, nu se îngrijeste numai de binele vremelnic al credinciosilor ei, ci mai ales de sporirea vietii liturgice, morale si duhovnicesti. Pe saraci pururea îi avem cu noi. Secerisul este mult.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria si toti sfintii, sa fim buni seceratori, pastrandu-ne cugetul curat înaintea lui Dumnezeu si a semenilor nostri.
Referat tinut de PS Vasile, din partea BOR, la Consfatuirea Bisericilor Crestine din Romania organizata de World Vision International si desfasurata la Bucuresti, în Palatul Parlamentului, între 15-17 octombrie 1998.

[ text preluat din revista „Renasterea”, decembrie 1998, pag. 10 ]

[ inapoi la pagina principala a PS Vasile ]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro